MĂRIUCA, EROINA APROAPE UITATĂ…
„Vreau să fac și eu ceva pentru țară!"
Printre mormintele de la Mausoleul din Mărășești se află și cel al unei fetițe: Maria Ion Zaharia. Figura eroică a fetiței a fost evocată în filmul „Baladă pentru Măriuca", în anul 1969, și în cartea „Povestiri istorice", a lui Dumitru Almaș, prezentă și în manualele claselor primare până în 1989. Autoritățile din zilele noastre au decis să elimine din manuale numele și faptele eroice pe care le-a săvârșit.
Născută la Pădureni (Vrancea), în anul 1905, Măriuca avea doar 12 ani în anul de grație 1917. Fetița locuia cu bunicul său în satul Haret, aproape de locul confruntărilor militare. În livada bunicului ei, pe nume Ion Zaharia, armata română crease un post de observație al trupelor românești, care oferea o panoramă asupra a tot ceea ce se întâmpla pe front.
Dintr-un nuc, soldatul transmitea telefonic toate coordonatele de atac ale artileriștilor, o misiune extrem de importantă, care a dus la forțarea trupelor inamice de a bate în retragere. În acea livadă, Măriuca s-a împrietenit cu soldații români și chiar le-a deprins din tainele muncii lor, fiind captivată de mișcările de trupe pe care le observa cu ajutorul binoclului oferit de soldați.
Numai că, la un moment dat, soldatul din pom e răpus de un glonț, probabil rătăcit. Măriuca văzuse cum a fost împușcat ostașul. Vine la camaradul acestuia și îi spune că se urcă în nuc, că o să-i raporteze ea pozițiile dușmanului. Telefonistul, pe numele său Gherghina, încearcă să o înduplece să plece. Fata însă nici nu vrea să audă. Ba chiar îl pune la punct pe soldat și începe să-i dea ordine, să facă bine să transmită la bateria de tunuri ce anume comunică ea. Gherghina e depășit de situație și nu are altceva de făcut decât să se supună. Cu atât mai mult cu cât Măriuca, băiețoasă din fire, îi spune ceva care îl lasă pe bărbat fără replică. „Vreau să fac și eu ceva pentru țară".
Așa începe fata să transmită pozițiile dușmanului. Ore în șir a stat cocoțată în pom. Ea spunea unde sunt trupele germane. Gherghina comunica, iar bateria de tunuri lovea conform indicațiilor fetei. Adversarul avea pierderi uriașe în sectorul controlat de privirea ageră a Mariei. La un moment dat, însă, germanii își dau seama că e un pom anume care are ochi. Și îndreaptă tunurile în acea direcție. Prima lovitură retează doar câteva crengi. Gherghina strigă la Măriuca să se dea jos, dându-și seama de situația extrem de periculoasă. Maria nici nu vrea să audă. A doua ghiulea e, din păcate, fatală. Explozia face ravagii, pomul se clatină, iar trupul fetei cade inert pe pământ. Gherghina, la rândul său rănit, nu mai are decât puterea de a plânge alături de cea care, în ziua aceea, îi fusese camarad de arme.
Statuia Victoriei din Tișița este un monument istoric aflat pe teritoriul localitate componentă Tișița, orașului Mărășești, operă a sculptorului Oscar Han.
Monumentul a fost inaugurat în anul 1934, la 20 septembrie. Ceremonia s-a bucurat de prezenţa regelui Carol a II-lea, fiul său Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, mareşalul Alexandru Averescu precum şi mitropolitul Moldovei.
MAUSOLEUL DE LA MĂRĂȘEȘTI
Mausoleul a fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfășurat luptele de la Mărășești, soldate cu victoria trupelor române. În confruntările de la Mărășești au pierit 480 de ofițeri și 21.000 de soldați români. Actualmente mausoleul adăpostește rămășițele a 5073 de soldați și ofițeri, în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare.
Monumentul a fost inaugurat în mod oficial la data de 18 septembrie 1938.
n anul 1938, cu prilejul inaugurării, a fost emisă o medalie jubiliară, cu diametrul de 60 mm, în trei variante: aur, argint și bronz. Pe aversul medaliei se aflau efigiile regilor Ferdinand I (în dreapta) și Carol al II-lea (în stânga), față în față, iar în mijloc, dedesubt, se afla stema Regatului României. Pe revers, în mijloc, este înfățișat Mausoleul Eroilor de la Mărășești.
ADJUD
Adjud (în trecut, Adjudu Nou, în maghiară Egyedhalma) este un municipiu în județul Vrancea, Moldova, România, format din localitățile componente Adjud (reședința) și Burcioaia, și din satele Adjudu Vechi și Șișcani. Adjud are o populație de 16.045 de locuitori (2011) și se află situat la nord de confluența râurilor Siret și Trotuș.
BACAU
Bacău ( pronunție (ajutor·info), în maghiară Bákó, supranumit și „orașul lui Bacovia”[3]) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. Este situat pe râul Bistrița, pe care în oraș există două centrale hidroelectrice (Bacău I și Bacău II) ce acoperă o parte a consumului local de energie electrică.[4] Suprafața municipiului este de 43 km², iar populația este de 144.307 de locuitori (2011). Orașul este traversat de drumurile europene E85 și E574 ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării și cu Transilvania. Pe calea feroviară legăturile naționale și internaționale se realizează prin rețeaua CFR. Bacăul dispune de un aeroport internațional ce asigură curse regulate către diferite destinații naționale și europene.
ROMAN
Roman este un municipiu în județul Neamț, Moldova, România. Este situat în partea centrală a podișului Moldovei, în județul Neamț, la confluența râurilor Siret și Moldova. Dacă la recensământul din anul 1992, orașul avea o populație de 80.328 de locuitori, în anul 2011 aceasta a coborât până la 50.713,[1] importantul spor negativ datorându-se migrației interne și celei externe.
IASI
Iași (livresc Iașii, respectiv Târgu' Ieșilor) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. A fost capitala Moldovei în perioada 1564–1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862 și capitala Regatului României între 1916 și 1918 (în perioada Primului Război Mondial, atunci când Bucureștiul s-a aflat sub ocupație germană).
La recensământul din 2011, municipiul Iași avea o populație de 290.422 și era al patrulea oraș ca mărime din România. Conform Eurostat, cu o populație de 507.100 locuitori (în 2019), zona metropolitană Iași este a doua ca mărime din România (după București).[7]
Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial (acordat negustorilor din Liov), emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată, fapt dovedit și de zidurile Curții Domnești.
n 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. Schimbarea statutului dintr-un simplu târg , în cel de curte domnească în sec. XV și apoi in capitală în sec. XVI, duce la dezvoltarea accelerată a orașului, prin atragerea de meșteșugari, negustori, cei mai mulți dintre ei străini.
Evenimente istorice
· 1408 – prima mențiune într-un document scris
· 1564 – Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Moldovei la Iași
· 1600 – Mihai Viteazul a consfințit la Iași unirea Moldovei, Țării Românești și a Transilvaniei
· 1638 – primul orologiu din țările române a fost cel instalat pe la 1638 de Vasile Lupu în turnul de la Trei Ierarhi
· 1640 – este fondată Academia Vasiliană
· 1642 – are loc Sinodul de la Iași
· 1646 – este publicată în tipografia de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi prima carte de legi în limba română, intitulată Carte românească de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe
· 1659 - 1670 – înființarea Sinagogii Mari, cea mai veche din țară la acest moment (cele mai multe informații referitoare la acest edificiu se găsesc în Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir)
· 1698 – prima lucrare filozofică românească scrisă de Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul
· 1707 – este fondată Academia Domnească
· 1714 – Dimitrie Cantemir este primul român ales membru al unei academii, Academia din Berlin
· 1755 – a fost tipărit la Mitropolia Moldovei primul abecedar în limba română din Moldova, la porunca Mitropolitului Iacob Stamati
· 1790 – a apărut la Iași, Courier de Moldavie, gazetă săptămânală, în limba franceză. Este primul periodic tipărit pe teritoriul Principatelor Române (18 februarie 1790 - 1 aprilie 1790).
· 1813 – au loc primele cursuri de inginerie la Școala de Ingineri Hotarnici și Civili (din cadrul Academiei Domnești)
· 1816 – prima reprezentație de teatru în limba română, Mirtil și Hloe, jucată în casa hatmanului Costache Ghica (27 decembrie)
· 1821 – izbucnește la Iași mișcarea de eliberare a Greciei de sub dominația otomană
· 1830 – este înființată prima bibliotecă publică din Moldova, Biblioteca Societății de Medici și Naturaliști din Iași
· 1833 – a luat ființă cea mai veche societate științifică românească: Societatea de Medici și Naturaliști din Iași (18 martie)
· 1834 – se pune în scenă primul spectacol muzical în limba română: Cantata pastorală sau Serbarea păstorilor moldoveni, de Gheorghe Asachi. În acest spectacol își are debutul actoricesc Matei Millo (11 aprilie).
· 1834 – Gheorghe Asachi scrie prima lucrare dramatică românească inspirată din istoria națională, cu ocazia încoronării lui Mihail Sturdza: Dragoș, întâiul domn suveran al Moldovei.(26 august)
· 1834 – primul monument din țările române: Obeliscul cu lei din parcul Copou, monumentul Regulamentului Organic (prima constituție a Moldovei) (8 noiembrie)
· 1834 – primul muzeu de acest gen din România: Muzeul de Istorie Naturală din Iași în fosta Casă Ruset (4 februarie)
· 1835 – Academia Mihăileană, prima instituție modernă de învățământ superior din Moldova, precursoare a Universității din Iași
· 1839 – prima expoziție românească: "Expoziția plantelor și florilor exotice"
· 1840 – primul Teatru Național din România, sub direcțiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu (conducerea trupei românești: Costache Caragiali)
· 1840 – apare prima revistă istorică română, Arhiva românească, editată de Mihail Kogălniceanu (martie 1840 până în 1862)
· 1840 – apare revista Dacia literară, considerată prima tribună literară românească de prestigiu, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu (19 martie)
· 1848 – reprezentația primei operete românești, Baba Hârca de Alexandru Flechtenmacher(26 decembrie)
· 1848 – Iașul este inițiatorul Revoluției de la 1848, care s-a extins ulterior pe întreg teritoriul românesc.
· 1855 – apare Korot Haitim (Vocile timpurilor), primul ziar în limba idiș din Principate
· 1856 – prima Grădina Botanică din România
· 1857 – înființarea Băncii Nulandt, prima bancă de credit ipotecar din România.
· 1858 – la 8 iulie se introduc in circulație primele timbre poștale, celebrele „Cap de bour”, iar pe 15 iulie, s-au pus în circulație primele mărci poștale cu stema Moldovei
· 1860 – inaugurarea Universității din Iași, prima universitate română, în clădirea actualei Universități de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa (26 octombrie)
· 1862 – prima lucrare românească de geologie: „Calcarul de la Repedea” de Grigore Cobălcescu
· 1863 – se înființează asociația culturală Junimea
· 1868 – se naște la Iași Emil Racoviță, primul savant român participant la o expediție științifică internațională
· 1876 – primul Teatru Evreiesc din lume, înființat de Avram Goldfaden
· 1877 – Naftali Herz Imber scrie la Iași poezia Tikvatenu (Speranța noastră), prima versiune a imnului Israelului (Hatikva/ Speranța). Poezia a fost publicată în 1886, la Ierusalim, într-un volum intitulat Barkayi (Luceafărul de Dimineață).
· 1879 – prima Universitate de Medicină din România
· 1883 – (21 decembrie) - apare primul volum de versuri al lui Mihai Eminescu, Poesii
· 1887 – prima publicație medicală din România: Revista Medico-Chirurgicală
· 1912 – (19 noiembrie) – se naște la Iași George Emil Palade, singurul român laureat al premiului Nobel (Fiziologie și Medicină, 1974).
· 1918 – inaugurarea primei case memoriale din România: Bojdeuca lui Ion Creangă
· 1918 – Conferința antibolșevică de la Iași
· 1941 – între 27 și 29 iunie, Pogromul de la Iași a fost unul din cele mai violente pogromuri contra evreilor din istoria României, inițiat de generalul Ion Antonescu și secondat de autoritățile publice locale. Au fost uciși 13.266 de evrei.[27][28].
· 1976 – inaugurarea Muzeului Teatrului (26 decembrie 1976), singurul de acest gen din țară, în casa vornicului Alecsandri. După retrocedarea sediului Muzeului din str. V. Alecsandri (imobil de secol al XVIII-lea), muzeul a fost reorganizat sub forma Colecției „Istoria teatrului românesc”, la etajul Muzeului „Mihai Eminescu” din Parcul Copou, expoziție inaugurată la 22 februarie 2009 .